Fusta in stil Anna Karenina

Iubesc povestea Annei Karenina, mi se pare frumoasa si seducatoare, cartea pe care o redescoperi de fiecare data si o vezi din alt unghi in functie de varsta pe care o ai cand o citesti. Am citit Anna K. prima oara cand aveam 14 ani, atunci nu am inteles de ce naiba nu se impaca Anna cu sotul ei, de ce renunta la comoditatea unei vieti elegante , la o pozitie favorizata in societate pentru iubire. A doua oara am citit aceasta carte la 19 de ani fiindca tocmai eram indragostita am fost complet partinitoare si am dat dreptate pasiunii devastatoare dintre Anna si Vronsky,am inteles gelozia bolnava care o rodea si l-am considerat pe sotul ei un monstru insensibil care o lasa sa se usuce ca pe o planta decorativa . Am recitit de curand cartea, la aprox 10 ani de cand am avut placerea sa ma cufund in eleganta societate rusa de pe la 1850 si am inteles... Am inteles ca Anna era trista, am inteles ca avea onevoie bolnavicioasa sa i se reconfirme ca ceea ce a facut ea a fost corect, Vronsky, dupa extazul reusitei a inceput sa se plictiseasca, sa sufere de nostalgia vietii de burlac, sa se simta captiv. Adevarata victima era sotul bietul K. el nu a schimbat datele problemei, a facut ceea ce considera ca este cuviincios, corect. Anna a fost ceea care si-a dorit sa renegocieze datele contractului, cea asfixiata, plictisita, dornica de schimbare, de aventura , de nou. In setea ei cumplita de viata nu a mai tinut cont de nimic, de societate, de sot, de naruirea ei publica, s-a aruncat ca un flamand asupra unui bufet si in final a vomitat ca o buleminca. Nu poti avea echivalentul viselor tale, viata nu se ridica nicioadata la nivelul asteptarilor, mereu credem ca va fi altfel, mai bine, mai roz, mai perfect, soarele este prea fierbinte, apa e prea uda, nisipul prea abraziv... Anna a ales calea extrema, s-a aruncat in fata trenului, dar dovada adevaratului curaj este sa te trezesti in fiecare dimineata si sa te confrunti cu imperfectiunile tale si ale celor din jur.

pastel in ianuarie

Vara ma apuca o dispozitie gotica, intunecata, revad filme clasice cu vampiri palizi si creez haine pentru printese fantomatice care vor sa se plimbe prin prafuitele castele din muntii cei mai izolati . Iarna, prin ianuarie insa ma satur de intuneric, de gri, de noroiul de pe strada si din sufletele oamenilor si imi aduc aminte de pastel, de culorile inghetatei vara, de frumusetea culorilor electrice si a nuantelor care nu sunt confuze, plae , sepia. Atunci am chef sa-mi inviorez atelierul si desfasor baloti de textil de nuanta vatei de zahar, pe ii ciopartesc in voie ca sa dau aripi fluturilor albastrii si roz care incetul cu incetul se trezesc la viata amintindu-si ca primavara nu este atat de departe, ca mai exista speranta , ca intunericul si pacla nu sunt vesnice ci doar o toana a anotimpului al carui nume nu-l pot pronunta fara sa ma gandesc la izmene de blana) Fusta si bluza by Alina Ionescu design. Pret si dimensiuni la cerere lace_harajuku@yahoo.com